In memoriam: Omul şi Savantul, domnul Profesor TUDOR ROŞCA,  cavaler al Ordinului Republicii, personalitate notorie şi marcantă a Ştiinţei şi Educaţiei din Republica Moldova

„Cine uită, nu merită“
Nicolaie Iorga,
profesor universitar şi om politic român

În ziua de 30 iulie, începând cu anul 2009, marcăm un eveniment de doliu şi de mare tristeţe pentru societatea moldovenească, precum şi pentru întreaga comunitate academică internaţională, soldat cu o grea şi ireparabilă pierdere umană, pricinuită de trecerea în lumea celor drepţi a Omului şi Savantului — domnul Profesor Tudor Roşca, cavaler al Ordinului Republicii, personalitate notorie şi marcantă a Ştiinţei şi Educaţiei din Republica Moldova.

Domnul Tudor Roşca s a născut la 29 mai 1947 în satul Talmaza, raionul Ştefan Vodă, într o familie de ţărani vrednici: Efrosenia şi Avram Roşca. Fiind mezinul în familie, alături de sora Vera şi fraţii Vasile, Gheorghe şi Ambrosii, ajuta părinţii la muncile agricole prestate în gospodăria individuală şi cea colectivă. Anume din fragedă copilărie şi, ulterior, în adolescenţă, sub influenţa condiţiilor educaţiei familiale şi şcolare, specifice traiului rural, se conturează trăsăturile de caracter şi calităţile umane care l vor însoţi pe parcursul vieţii şi, respectiv, îl vor defini ca personalitate: harnic, onest, sincer, deştept, curajos, militant al demnităţii, adevărului şi dreptăţii.
În luna septembrie 1966, după absolvirea cu mențiune a școlii medii din satul natal, este înrolat în forțele armate și, timp de trei ani satisface serviciului militar, fiind demobilizat în cel mai înalt grad permis militarilor în termen – locotenent. La începutul anului 1967, militarul Tudor Roșca, aflându-se la postul nr.1 ( paza Drapelului unității militare), a primit cea mai dureroasă veste – decesul subit al mamei provocat de încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care conducea mijlocul de transport, eveniment tragic care l-a marcat extrem de puternic, deoarece, după cum povestea, această ființă scumpă i-a fost mereu icoană sfântă ce i-a luminat destinul.
La 1 septembrie 1969, susținând cu succes examenele de admitere, este înmatriculat la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. În cei 5 ani universitari, studentul Tudor Roșca s a manifestat ca unul dintre cei mai activi și mai exemplari studenți, obținând performante sportive la competițiile republicane la lupta liberă, precum și, beneficiind de bursă specială de stat, a absolvit facultatea cu calificativul „excelent“. Cu deosebită plăcere, domnul Profesor Tudor Roşca își amintea de anii de studențime, mândrindu-se cu colegii universitari: Nicanor Cojocaru, Alexei Potângă, Vasile Balabchin, Claudia Namatov (Şepitca), Andrei Smochină, Angela Apostol (Bobeico), Alexandru Şepitca, Nicolai Nicoară, Gheorghe Oprea, Vladimir Dilan, Victor Ciornâi şi alţii, iar, printre profesorii iubiţi, cu profundă recunoştinţă, menţiona distinşii reprezentanţi ai învăţământului juridic superior autohton din perioada postbelică: Vasile Petrov, Dumitru Leoşchevici, Gheorghe Cuşco, Veaceslav Diablo, Constantin Florea, Vladimir Lavric, Tudor Negru, Victor Volcinschii, Simion Doroş, Iurie Tiutechin, Andrei Grigoriu, Alexandru Televca, Constantin Roşca, Vladimir Ivanov,Alexandru Cojuhari, Grigore Fiodorov, Trofim Carpov şi alţii.
Pentru tânărul jurist, activitatea profesională a demarat datorită conjuncturii fericite dintre calităţile native şi capacităţile intelectuale formate, astfel încât în luna iulie 1974 domnul Tudor Roşca, prin concurs, este selectat şi, respectiv, angajat la Universitatea de Stat „V.I. Lenin“ din oraşul Chişinău, Facultatea de Drept, catedra „Disciplini juridico statale“, unde a parcurs consecutiv toate etapele unei strălucite cariere didactico ştiinţifice în învățământul juridic superior: laborant, lector asistent, lector, lector superior, conferențiar şi profesor universitar.
Prin recomandarea Senatului ştiinţific al Universității de Stat din Moldova din 05 octombrie 1974, susţinând cu succes examenele, domnul Tudor Roşca accede la Aspirantura Universităţii de Stat din Moscova „Mihail Lomonosov“, unde, pe parcursul a 4 ani, efectuează studii la doctorat împreună cu conaţionalii: Nicolae Osmochescu, Cheorghe Chibac, Gheorghe Hioară, Andrei Smochină, Sergiu Cobăneanu, Alexandru Borodac, Grigore Rusu — personalități notorii ale Științei juridice autohtone.
În rezultatul studiilor postuniversitare efectuate sub conducerea ştiinţifică a domnului Avakian Suren, profesor universitar şi jurist emerit, a susţinut cu succes teza de doctorat „Dezvoltarea Sovietelor locale de deputaţi ai poporului la etapa contemporană“, fiindu i conferit titlul ştiinţific de doctor în drept în baza Hotărârii Consiliului juridic de Stat din 26 martie 1982. Cu diverse ocazii, domnul Profesor Tudor Roşca mărturisea: „În timpul elaborării şi susţinerii tezei de doctorat am avut norocul să fiu îndrumat de unul dintre cei mai de vază savanţi administrativişti, d l Avakian Suren, fiind inspirat de ideile ştiinţifice cu privire la locul şi rolul cadrelor naţionale în activitatea organelor administraţiei publice.“ Studiile doctorale i au prilejuit să pătrundă în tainele dreptului administrativ, rezultatele primelor investigaţii ştiinţifice având un percutant ecou în dezvoltarea acestei importante ramuri de drept în sistemul juridic naţional.
Vizibil marcat de cea mai prestigioasă şcoală de doctorantură juridică, la acel timp, domnul Tudor Roşca, revenind la catedra de drept, la scurt timp, prin munca depusă, obţine o autoritate incontestabilă în mediul academic şi cel studenţesc. Cursul „Dreptul administrativ“, elaborat şi prezentat printr o prestaţie didactico–ştiinţifică excelentă, reprezenta una dintre cele mai importante şi interesante disciplini de studii juridice, iar complexitatea şi profunzimea prelegerilor ţinute în aulele academice, conjugate cu o veritabilă energetică intelectuală, emanau cunoştinţe vaste şi preţioase, apreciate la cel mai înalt nivel de studenţi şi doctoranzi.
Concomitent cu lucrul de bază, participă nemijlocit şi activ la organizarea şi desfăşurarea diverselor evenimente social — culturale din cadrul facultăţii de drept, inclusiv la formarea detaşamentelor studenţeşti, în cadrul cărora participa activ la lucrări pe şantierele economiei naţionale.
Demonstrând calităţi excepţionale organizatorice şi de dirijare eficientă, bazată pe un management bine pus la punct şi de perspectivă, la 1 martie 1985 domnul Profesor Tudor Roşca este ales în unanimitate decan al Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, iar la 10 aprilie 1990 este reales în această înaltă funcţie publică, exercitând o cu onoare şi demnitate până în anul 1991.
În perioada exercițiului funcției de decan (1 martie 1985 — 04 februarie 1991), fiind adeptul convins al proceselor social-politice privind restructurarea, publicitatea şi transparența sistemului educațional, domnul Profesor Tudor Roşca întreprinde măsuri radicale şi consistente în vederea dezideologizării acestui sistem în cadrul facultăţii de drept şi trecerii la predare în limba română a disciplinelor de drept; în acest sens, fiind elaborate şi adoptate noi programe de instruire juridică superioară, precum şi noi manuale la disciplinele de drept supuse studiului juridic universitar.
Urmare a acestor acțiuni progresiste şi constructive, Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova a înregistrat performante remarcabile la competițiile unionale privind instruirea şi pregătirea cadrelor în organele de drept, desfășurate între instituțiile de învățământ juridic superior. Astfel, la Olimpiada unională a instituțiilor de învățământ juridic superior desfășurată în anul 1987 în orașul Riga (Letonia), echipa studenților moldoveni a ocupat locul 2, învrednicindu-și medaliile de argint, rezultat excepțional obținut în premieră de Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova.
Activitatea de decan desfășurată de domnul Profesor Tudor Roșca nu ar fi fost încununată cu rezultate remarcabile, dacă Domnia Sa nu ar fi avut în preajmă o bună parte din veteranii învățământului juridic superior menționați, precum şi alte personalităţi marcante ale sistemului juridic didactico–ştiinţific, domnii profesori: Dumitru Zabunov, Sergiu Cobăneanu , Gheorghe Hioară, Andrei Smochină, Elena Aramă, Nicolae Osmochescu, Gheorghe Chibac, Boris Negru, Victoria Arhiliuc, Iurie Sedleţchii, Mihai Cotorobai, Vasile Creţu, Alexandru Arsenii, Valerii Griţco, Boris Sosna, Aurel Băieşu, Gheorghe Avornic şi alţii.
Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 55 din 04 februarie 1991 domnul Tudor Roşca este numit în funcţie de comandant (rector) al Academiei Naţionale de Poliţie ,,Ştefan cel Mare“, iar la 27 octombrie 1992 este ales primul preşedinte al Senatului ştiinţific al acestei importante şi prestigioase instituţii de învăţământ juridic superior din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Exercitând această înaltă funcţie de demnitate publică, îndeplinind cu cinste şi onoare rolul de prim — mergător fruntaș, susţinut de camarazii de serviciu, domnii ofiţeri de poliţie: Valentin Guţu, Vasile Grâu, Mihail Gheorghiţa, Chiril Levinţa, Victor Moraru, Vasile Florea, Dumitru Baltaga, Valerii Cuşnir, Ion Guciac, Simion Carp şi alţii, a contribuit decisiv la fondarea şi dezvoltarea Academiei Naţionale de Poliţie „Ştefan cel Mare“.
În virtutea sarcinilor funcţionale trasate, ce semnifică unul dintre cele mai mari credite guvernamentale acordate, domnul Profesor Tudor Roşca recurge imediat la acţiuni consolidate privind formarea corpului didactico–ştiinţific şi a bazei materiale al acestei prestigioase instituţii de stat. Fiind pusă temelia respectivă, la 05 octombrie 1991 în cadrul lansării primului an de studii, Preşedintele Republicii Moldova, domnul Mircea Snegur i a înmânat domnului comandant (rector) Tudor Roşca Drapelul Academiei Naţionale de Poliţie „Ştefan cel Mare“. A fost un moment de glorie binemeritată şi pentru Academia de Poliţie, şi pentru comandantul ei, Profesorul Tudor Roşca.
În iunie 1997 domnul Profesor Tudor Roşca revine la Universitatea de Stat din Moldova, iar din 04 noiembrie 1998 până la 04 septembrie 2002 exercită atribuţiile de prorector pentru studiile universitare cu frecvenţă redusă.
Concomitent, din septembrie 2002, prin cumul, este antrenat la Universitatea de Studii Europene, unde aplică întregul său potențial de conferențiar universitar la catedra „Teoria Dreptului și Disciplini Statale”.
Fiind adept înflăcărat şi promotor activ al principiilor şi valorilor sistemului educațional juridic în statul de drept, domnul Profesor Tudor Roşca contribuie activ la elaborarea şi implementarea măsurilor pentru sporirea combativităţii învăţământului superior juridic, una din măsurile promovate fiind instituirea şi aplicarea modulului/ disciplinei de instruire juridică „Dreptul contravenţional“ la specialitatea Drept. Concomitent, în această perioadă de timp, desfăşoară o activitate ştiinţifică laborioasă în cadrul Seminarului ştiinţific de profil interuniversitar la specialitatea 12.00.12., Drept public.
La 27 mai 2002, rectorul, profesor universitar, domnul Gheorghe Rusnac i a înmânat domnului Profesor Tudor Roşca medalia jubiliară „Universitatea de Stat din Moldova“, iar la 25 iulie 2005, Senatul Academiei Naţionale de Poliție „Ştefan cel Mare“ i-a conferit titlul onorific Doctor Honoris Causa.
În cursul activităţii ştiinţifice desfăşurate, domnul Profesor Tudor Roşca a elaborat zeci de lucrări ştiinţifice, preponderent în domeniul dreptului administrativ, printre care se evidenţiază: „Perfecţionarea competenţei Sovietelor locale de deputaţi ai poporului la etapa contemporană“, în Mesagerul Universităţii de Stat „M. Lomonosov“ din oraşul Moscova nr. 3, 1977; „Dezvoltarea Sovietelor locale de deputaţi ai poporului la etapa contemporană“, autoreferatul tezei de doctorat, Universitatea de Stat „M. Lomonosov“ din oraşul Moscova 1992; „Dreptul administrativ“, Chişinău, 1984; „Organele supreme şi centrale ale administraţiei de stat“ în cartea „Statutul constituţional al organelor de stat din RSSM“ Chişinău, „Ştiinţa“ 1986; „Participarea cetăţenilor la administrarea chestiunilor de stat şi cele obşteşti“ în cartea „Asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în URSS“ Chişinău, „Cartea moldovenească“ 1988; „Răspunderea administrativă“, USM, Chişinău, 1989; „Legislaţia şi jurisdicţia în domeniul toleranţei“, referat ştiinţific prezentat la seminarul internaţional organizat de O.S.C.E., desfăşurat la Varşovia, Republica Polonia, 16–20 noiembrie 1992; „Constituţia R. Moldova şi principiile dreptului administrativ“, referat ştiinţific prezentat la seminarul internaţional organizat de Consiliul Europei şi desfăşurat la Strasbourg, Franţa, 17 20 octombrie 1994; „Poliţia Republicii Moldova în opinia populaţiei“ în cartea „Căile de combatere a crimei organizate la etapa actuală“, Chişinău, 1996; „Constituţionalitate, legalitate, toleranţă“, în „Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova“, nr. 3, Chişinău, 1999; „Unele consideraţii cu referinţă la constrângerea administrativă“ în „Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova“, nr. 3, Chişinău, 2000; „Consideraţii generale privind conceptul securităţii statului în Republica Moldova“ în „Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova“, nr. 7, Chişinău, 2004, precum şi multe altele.
Cu regret, se observă că Domnia Sa n a reuşit să valorifice integral potenţialul său bogat de savant, explicaţia fiind de un realism evident de simplu: mereu antrenat în diverse procese instituţionale administrativ — organizatorice şi, respectiv, aflat în epicentrul şi vâltoarea atribuţiilor funcţionale administrative, a fost permanent limitat în timp la creaţia doctrinară personală, iar soarta prea puţin mărinimoasă i a frânt prea devreme activitatea creativă propriu-zisă, surprinsă în ascensiune. Activităţile intense şi complexe de manager desfăşurate cu abnegaţie şi dăruire de sine, bazate pe principiile sale moral–juridice şi ştiinţifice nestrămutate, i a lăsat prea puţin timp pentru activitatea ştiinţifică, astfel, în virtutea acestor circumstanţe obiective, s a dăruit cu pasiune, cu ardoare funcţiilor multiplicative, uitând sau nevrând să creadă că viaţa nu este veşnică…
Or, chiar şi în asemenea situaţie, opera ştiinţifică a domnului Profesor Tudor Roşca continuă să atingă culmile ştiinţei juridice autentice, servind călăuză pentru studenţi, doctoranzi şi toate categoriile de jurişti interesaţi, astfel încât, fiind studiată în prezent, cât şi peste vremi, rămâne actuală şi de o valoare certă ca în momentul în care a fost creată.
Dispunând de calităţi administrativ–organizatorice deosebite, bazate pe un comportament corect, ireproşabil şi inteligent domnul Profesor Tudor Roşca, la anumite etape ale vieţii, a desfăşurat o activitate vastă şi prodigioasă în calitate de conducător al instituţiei publice, mai întâi ca decan al Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, apoi în calitate de comandant (rector) al Academiei Naţionale de Poliţie ,,Ştefan cel Mare“, iar, mai apoi, ca vice rector al Universităţii de Stat din Moldova.
Trăsătura originală, ce l evidenţia, era tratamentul strict regulamentar în relaţiile cu colegii de serviciu şi cu studenţii, precum şi respectul profesional cu care-i trata permanent cu răbdare şi eleganţă, atitudinea obiectivă şi tratamentul egal faţă de toţi, indiferent de funcţia ocupată sau de anumite circumstanţe.
În exercitarea atribuţiilor funcţionale, domnul Profesor Tudor Roşca a participat nemijlocit la elaborarea noilor politici moderne de instruire juridică, fiind instituit învăţământul juridic superior, staţionar şi cu frecvenţă redusă, precum şi cel postuniversitar şi cel de instruire continuă în domeniul dreptului.
Fiind devotat cauzei poporului, în momentele de grea cumpănă pentru ţară, ocupând o poziţie fermă şi intransigentă provenită din convingerile sale politice şi din profunde sentimente patriotice, domnul Profesor Tudor Roşca a format detaşamentul de voluntari din cadrul Academiei Naţionale de Poliţie ,,Ştefan cel Mare,“ compus din 24 angajaţi şi 21 studenţi care au participat eroic la conflictul armat din primăvara vara anului 1992. Auzind glasul vremii şi înțelegând interesele vitale ale poporului moldovenesc, Domnia Sa n a stat ,,cu arma la picior“ când era primejduită Patria sa, dar a dat curs obligației inexorabile de factor administrativ activ în apărarea suveranităţii și integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
Obținând autoritate binemeritată și dispunând de darul de a aduna şi mobiliza colectivul de muncă prin exemplul propriu, insufla colegilor de serviciu încredere şi optimism, îi făcea să se simtă importanţi în faţa sarcinilor funcţionale trasate. Pentru fiecare persoană găsea un cuvânt de susţinere şi apreciere, plasându se deasupra invidiei, rea voinţei, meschinăriei, egoismului, înfrunta cu demnitate şi fără a i împovăra pe alţii cu durerea şi suferinţa, care, spre regret, nu l au ocolit. A fost un destoinic portdrapel pentru camarazii săi.
Domnul Profesor Tudor Roşca, fiind adept al bunei desfăşurări a activităţii publice, pleda cu fermitate pentru aplicarea principiilor de colaborare instituţională în baza legii, fiind categoric împotriva imixtiunii oricăror factori externi în activitatea instituţiei de drept, pe care o conducea cu cinste şi cu demnitate. Se pare, că anume acest comportament corect şi intransigent, conjugat la caracterul carismatic şi la firea sa temerară, a influenţat decisiv asupra demisiei din funcţie de rector (comandant) al Academiei Naţionale de Poliţie ,,Ştefan cel Mare“. Şi la acel timp, şi în prezent, rămân a fi misterioase împrejurările cazului dat, ce au determinat acea demisie prematură.
Deşi acest eveniment l a marcat, Domnia Sa nu s a luptat in mod făţiş cu situaţia în care s a pomenit în virtutea unor circumstanţe subiective şi voluntariste, sau n a căutat căi neoficiale de a se menţine cu orice preţ în funcţia deţinută legal şi pe merite. Era prea inteligent si raţional pentru a se compromite de dragul funcţiei publice administrative sau a poza în martir, era un alt aluat, o altă matrice comportamentală, care nu conţinea cromozomii obedienţei, făţărniciei, servilismului, fetişismului etc.
Marele merit al domnului Profesor Tudor Roşca derivă din calităţile sale excepţionale de om de stat, care a tratat situaţiile dificile, de genul enunţat, aplicând cu încredere şi demnitate sistemul propriu de principii şi valori, potrivit căruia omul sfinţeşte locul de serviciu public, dar nu funcţia publică pe om. Calm, exigent şi intransigent, dar mereu politicos şi amabil, prin comportamentul său ireproşabil de intelectual veritabil, a demonstrat că in viaţă, în orice situaţie, nu trebuie să abdici de la muncă cinstită, de la propria conştiinţă şi de la deontologie moral — profesională, astfel încât este inadmisibil ca, de dragul menţinerii cu orice preţ în funcţie publică administrativă, să se recurgă la metode inadecvate, depăşite de timpul în care se impun la edificarea statului de drept — Republica Moldova. Un exemplu pentru actualitate, pentru posteritate.
Cariera profesională a domnului Profesor Tudor Roşca demonstrează că personalitatea umană, ca purtător al valorilor morale şi intelectuale, este valoare supremă a organizării şi funcţionării societăţii democratice; totodată realitatea, devine uneori intangibilă faţă de persoana care îndrăzneşte să se înalţe pe culmile valorilor societăţii democratice, preferând dominarea asupra viciilor care te înrobeşte: obţinerea scopului propus indiferent de mijloacele aplicate, fie chiar şi ilegale sau imorale, după regula scopul urmărit scuză mijloacele aplicate; obişnuinţa de a păşi pe calea minimei rezistenţe în vederea obţinerii sau/ şi menţinerii funcţiei publice; căutarea şi aplicarea modalităţilor rudimentare de dragul confortului material; lipsa faptelor concrete în favoarea declaraţiilor sterile; mimarea acţiunilor ce se impun sau eschivarea de a depune eforturi personale cu caracter civic, moral şi intelectual pentru crearea societăţii democratice etc.
Înzestrat cu înalte valori umane, manifestând ponderabilitate profesională şi echilibru moral, domnul Profesor Tudor Roşca în cursul carierii profesionale a depăşit cu curaj şi demnitate cazurile vicioase, menţinându se ca o personalitate puternică în societate şi devotată cauzei de a sluji poporului.
Ca valoros cadru universitar de prestigiu, dotat cu un profund simţ pedagogic, stimat şi iubit de colegi şi de studenţi, domnul Profesor Tudor Roşca a împărtăşit necondiţionat, cu dăruire de sine taina unei ilustre gândiri juridice luminoase şi reformatoare, punându şi amprenta asupra altoirii și cultivării profesionale a numeroase promoţii de jurişti.
Astfel, întreaga lui fiinţă umană şi prestaţie profesională au condus la recunoaşterea binemeritată a autorităţii sale incontestabile şi, fiind unul dintre cei mai de vază profesori universitari din ţară, recunoscut în lumea academică internaţională, pe bună dreptate, domnul Profesor Tudor Roşca este considerat patriarhul Dreptului administrativ contemporan în Republica Moldova.
Frumoase şi neuitate sunt amintirile despre întâlnirile cu domnul Profesor Tudor Roşca la diverse festivităţi organizate la facultate, la seratele de absolvire sau de aniversare de la absolvirea studiilor universitare a promoţiilor de jurişti, unde prezenţa şi participarea sa luminoasă şi sinceră conta extrem de mult, astfel încât era împlinită bucuria evenimentului festiv cu participarea profesorului iubit. Cei care l au cunoscut, în special cei care l au avut în preajmă ca student şi/sau ca doctorand, sau ca şi coleg de serviciu public ori de breaslă universitară, sau ca şi membru al comisiilor de doctorat ori masterat, sau ca preşedinte ori membru în numeroasele comisii de licenţă sau de concurs instituite pentru conferirea gradelor didactice, îşi amintesc cu deosebită plăcere şi satisfacţie clipele de colaborare şi conlucrare profesională şi doctrinară; încrederea şi perseverenţa într o lume mai bună şi mai dreaptă, în sens juridic, optimismul si înflăcărarea sa pentru schimbarea in bine a societăţii şi ordinii de drept.
La 1 septembrie 1982, din prima zi de studenţie, alături de colegii mei: Oleg Moruz, Mihai Balan, Sergiu Cerneţchi, Valerii Nuţa, Iurie Galanciuc, Valerii Balaban, Ion Vicol, Andrei Ţoşca, Sergiu Groza, Ion Popescu, Alexandru Chisnenco şi alţii, am avut fericita ocazie de a l cunoaşte pe domnul Profesor Tudor Roşca, pe atunci tânăr doctor în drept, desemnat curatorul grupei academice din care făceam parte; s a remarcat prin ţinuta severă şi exigentă, totodată simplă şi accesibilă în raport cu noi, studenţii. Pe parcursul studenţiei am fost impresionaţi atât de prestaţia oratorică la prelegerile captivante şi de cerinţele severe înaintate la seminare, precum şi de atitudinea grijulie, în special în cazul vizitelor inopinate la căminul studenţesc când se interesa de condiţiile de trai şi de odihnă ale studenţilor.
Mă simt privilegiat în postură de discipol al domnului Profesor Tudor Roşca, sub îndrumarea şi povăţuirea căruia am efectuat studiile universitare şi postuniversitare (doctorantura), astfel elaborând şi susţinând în anul 1987 teza de licenţă, iar, ulterior, în anul 1998, teza de doctorat. În relaţia noastră, domnul Profesor Tudor Roşca a dat mereu muncii sale de mentor ştiinţific un sens de exigenţă sporită şi de responsabilitate vădită, astfel încât indicaţiile stricte şi sfaturile înţelepte primite de a lungul timpului, au generat valoroase teze practice – ştiinţifice în care s au conturat şi dezvoltat: în plan teoretic — concepţia fundamentală cu privire la Dreptul contravenţional în sistemul de drept al R. Moldova; în plan practic — soluţii de rezolvare a problemelor de drept la examinarea cauzelor contravenţionale şi în plan legislativ — propuneri de lege lata şi de ferenda cu privire la perfecţionarea şi îmbunătăţirea legislaţiei contravenţionale.
Relevant, în acest sens, este cazul din septembrie 1994, când în cadrul elaborării concepţiei şi structurii tezei de doctorat, în postură de doctorand, am prezentat domnului Profesor Tudor Roşca opinia cu privire la dreptul contravenţional, ca ramură de drept autonomă, pledând pentru separarea materiei contravenţionale de sub tutela dreptului administrativ. În acel moment, remarcând ţinuta intelectuală implacabilă, i am simţit reacţia neordinară, dar intransigentă de adept consacrat şi promotor consecvent al dreptului administrativ şi, deşi, mi s a părut puţin surprins de această propunere revoluţionară şi, cu toate că era limitat în timp (ne aflam în biroul de serviciu, iar în anticameră se aflau angajaţi ai Academiei Naţionale de Poliţie „Ştefan cel Mare“) a citit cu atenţie argumentele invocate, a recitit întorcându se uneori şi părea că nu mai termină lectura, apoi cu privirea sa specifică care te învăluie, mi a spus cu vocea lui severă, dar binevoitoare: „…da, există câmp juridic pentru dezbateri ştiinţifice, de aceea, odată ce această idee este în stare embrionară, ea trebuie dezvoltată, dar nu în detrimentul dreptului administrativ. Îţi dai seama câte teorii de drept, practici judiciare şi acte legislative punem sub semnul întrebării? Se impun cercetări ştiinţifice fundamentale şi consistente, în acest sens, de aceea înaintează treptat, atent şi insistent…“
Exemplul elucidat, precum şi multe altele, caracterizează colaborarea constructivă dintre conducătorul tezei de doctorat şi doctorand, evidenţiind locul şi rolul domnului Profesor Tudor Roşca în această relaţie ştiinţifică norocoasă pentru mine.
Despre calităţile sale umane de excepţie, despre cultura juridică performantă si despre educaţia intelectuală desăvârşită, ce l definesc pe domnul Profesor Tudor Roşca, ar fi foarte multe de spus, prea multe pentru a fi încadrate in asemenea spaţiu. Deşi credeam că l am cunoscut bine, doar, retrospectiv, acum îmi dau seama cât de valoroasă, prestigioasă și importantă este această personalitate istorică pentru societatea noastră, prin ideile revoluţionar–ştiinţifice elaborate, prin credinţa juridică fermă promovată şi prin faptele nobile de care a dat dovadă pe tot parcursul vieţii.
La 30 iulie 2009, din nefericire, firul vieţii domnului Profesor Tudor Roşca s a întrerupt brusc, mult prea devreme de un destin firesc. Plecând în lumea veşnică a celor drepţi, Domnia Sa se odihneşte în mila şi paza Domnului la Cimitirul central din municipiul Chişinău, luminând, ca o flacără sfântă, calea celor care l au avut în preajmă şi care i poartă memoria pe pământ.
Viaţa şi faptele Domniei sale servesc exemplu elocvent şi izvor nesecat, dătător de putere, energie şi inspiraţie pentru noi, cei onoraţi de legătura de mare profunzime intelectuală cu care ne am învrednicit, astfel domnul Profesor Tudor Roşca rămâne mereu un apropiat al tuturor celor aflaţi sub tutela sa ştiinţifică, lăsându ne testamentul moral sub forma maximei antice: „Să-ţi faci unic judecător, pentru faptele vieţii, propria conştiinţă“ (Platon, filosof grec).
Pe tot parcursul vieţii, domnul Profesor Tudor Roşca a fost susţinut de soţie, distinsa doamnă Dina, de feciorul Andrei şi nora Natalia — fiinţele cele mai scumpe şi iubite sufletului său, care i au fost sprijinul de nădejde şi sursa veritabilă de inspiraţie şi alinare la bine şi la greu, iar minunatul nepoţel Antoni este întruchiparea dragostei şi mândriei bunelului pe acest pământ.
Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova Nicolae Timofti nr. 100 VII din 31 mai 2012, pentru merite excepţionale în domeniile de activitate întru binele Patriei, în semn de înaltă apreciere a contribuţiei deosebite la fondarea şi dezvoltarea învăţământului superior de specialitate şi pentru merite în pregătirea specialiştilor de înaltă calificare şi educarea tinerei generaţii în spiritul patriotismului, domnul Tudor Roşca este decorat post mortem cu distincţia de stat supremă a Republicii Moldova „Ordinul Republicii“. Târzie glorie ce vii, ca bruma peste vii…
Numele domnului Profesor Tudor Roşca este înveşnicit prin conferirea numelui şi prenumelui său Bibliotecii Academiei Naţionale de Politie „Ştefan cel Mare“, precum şi aulei academice din sediul Universităţii de Stat din Moldova, Facultatea de Drept în care se ţin prelegeri de „Drept administrativ“.
Cuvintele niciodată nu reuşesc să spună totul, dar, în contextul tradiţiilor şi canoanelor creştin–ortodoxe moştenite din străbuni, sunt necesare şi binevenite, motiv pentru care, prin acest memoriu, aducem omagiul de profundă recunoştinţă bunului şi scumpului meu învăţător, mentor şi prieten, regretatului domnul Profesor Tudor Roşca, cavaler al Ordinului Republicii, personalitate notorie şi marcantă care ocupă un loc destoinic şi meritat în panteonul Ştiinţei şi Educaţiei în Republica Moldova.
Bunul Dumnezeu să l odihnească în pacea cea veşnică, iar pe noi, ce i care i purtăm amintirea pe pământ, să ne călăuzească spre activităţi nobile şi demne de Omul şi Savantul, domnul Profesor Tudor Roşca — o candelă a cumsecădeniei, modestiei si decenţei, care luminează continuu.

Cu profunde sentimente de recunoștință și adânci plecăciuni …
Sergiu Furdui,  judecător, doctor în drept, conferenţiar universitar