Opinie asupra proiectului de Lege cu privire la reformarea Curții Supreme de Justiție și a organelor Procuraturii

Consiliul Superior al Magistraturii
Ministerului Justiției

 

 

Opinie asupra proiectului de Lege cu privire la reformarea
Curții Supreme de Justiție și a organelor Procuraturii
(compartimentul ce vizează modificările la Codul de procedură penală)

 

În legătură cu proiectul de Lege cu privire la reformarea Curții Supreme de Justiție și a organelor Procuraturii, aprobat la 12 septembrie curent de către Guvern și publicat recent pe pagina web a Ministerului Justiției, dând curs invitației de a participa la discuțiile publice, expun opinia cu privire la unele modificări preconizate la Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

 

1. Cu privire la prevederile articolului 427 alin.(1) CPP din proiectul de Lege menționat , ce va reglementa temeiurile pentru recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, formulez următoarele propuneri:

a)   pct. 2) din alin.(1) art. 427 de substituit cu o normă în următoarea redacție:

„ au fost încălcate prevederile legale referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței de judecată, la compunerea instanței de judecată, la participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când era obligatorie potrivit legii.”

 Norma din proiectul de Lege cade sub incidența temeiurilor pentru înaintarea recursului în interesul Legii, or instanța de recurs ordinar nu dispune de competența de a schimba sau a consolida jurisprudența Curții Supreme de Justiție.

 Totodată, încălcările de lege referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței de judecată, la compunerea instanței de judecată, la participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, potrivit art. 251 alin.(2) și (3) CPP, atrag nulitatea actelor procedurale, inclusiv și a deciziei instanței de apel; această nulitate nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului penal, inclusiv și în recursul ordinar, de către părți și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Cazurile de încălcare a legii procesual – penale, care atrag nulitatea actelor procedurale, de rând cu celelalte relevate la art. 427 alin.(1) CPP din proiectul de Lege, necesită a fi remediate legal în calea ordinară de recurs pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel.

b)  pct. 4 din alin.(1) art. 427 de completat cu sintagma: „ sau cu un apel inadmisibil”.

 Or, în cazul în care se constată că apelul a fost admis, fiind declarat împotriva unei hotărâri nesusceptibile acestei căi ordinare de atac, sau fiind declarat de către persoane care nu sunt titulari ai dreptului de apel prevăzut de lege, sau fiind declarat cu depășirea limitelor legale în care se poate declara apel de către diferiți titulari – se impune un remediu legal, de rând cu cazul când a fost admis un apel tardiv, pentru a repara erorile de drept enunțate comise de instanța de apel.

c) pct. 6 din alin.(1) art. 427 de reformulat în următoarea redacție: „ pedeapsa penală este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

 Or, cazul de aplicare a pedepsei mai severe decât maximul pedepsei permis de lege face parte din categoria celor când pedeapsa penală este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege; totodată în practica judiciară se întrevăd și alte cazuri similare, cum ar fi: aplicarea incorectă a pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, aplicarea greșită a pedepsei în cazurile: judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, infracțiunii neconsumată, recidivei de infracțiuni, participației, concursului de infracțiuni, cumulului de sentințe, executării hotărârii unui stat străin, suspendării condiționate a executării pedepsei, etc. Aceste cazuri, de rând cu cel când a fost aplicată o pedeapsă mai severă decât maximul pedepsei permis de lege, necesită a fi remediate legal în calea ordinară de recurs pentru a repara erorile de drept enunțate comise de instanța de apel.

 

2. Cu privire la prevederile articolului 435 alin(1), pct.1, ce va reglementa soluția de respingere a recursului ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel, formulez următoarea propunere:

a) Articolul 435 alin. (1), pct. 1) CPP va avea următorul cuprins:

,, Respinge recursul ordinar, cu menținerea hotărârii atacate în cazul în care : a) este nefondat; b) este tardiv; c) este inadmisibil.”

 Redacția art.435 alin.(1) pct.1) CPP din proiectul de Lege, precum și cea în vigoare, este incompletă și neclară. Recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel, de rând cu celelalte recursuri, urmează a fi respins, cu invocarea precisă și concretă a temeiului legal, de vreme ce se constată că: a) este nefondat, atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată şi motivată; b) este tardiv, atunci când a fost declarat peste termenul stabilit de lege, excepție fiind condițiile repunerii în termen; c) este inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri nesusceptibile acestei căi ordinare de atac sau se declară de către persoane care nu sunt titulari ai dreptului de recurs prevăzut de lege sau cu depășirea limitelor legale în care se poate declara recurs de către diferiți titulari. Aceste soluții, unanim recunoscute de doctrină şi legislaţia internațională, au semnificații juridice diferite, astfel în cazul în care se respinge recursul ordinar nu poate fi utilizată redacția actuală sau cea propusă, dat fiind că nu este perfectă, din punct de vedere juridic, pentru cazurile enunțate în care se respinge recursul ordinar, cu menținerea deciziei instanței de apel.

 

3. Din perspectiva reorganizării Curții Supreme de Justiție, în formula proiectului de Lege menționat, în conjuncția modificărilor propuse la Codul de procedură penală, se impune elaborarea unei noi concepții cu privire la sistemul gradelor de jurisdicție în procesul de judecată a cauzelor penale.

Opinia cu privire la sistemul gradelor de jurisdicție în procesul de judecată a cauzelor penale am expus-o public, în repetate rânduri, fiind adresată Consiliului Superior al Magistraturii, Curții Supreme de Justiție și Ministerului Justiției.

Opinia menționată este publicată în Revista Institutului Național de Justiție, nr.2, 2013, pag.43-48, precum și în cartea „ Probleme de drept și soluții în opinia separată a judecătorului”, Chișinău 2017, pag.140 – 162. La fel, este publicată pe pagina web a Asociației Judecătorilor din Moldova.

În context, riscând a depăși limitele opiniei propriu – zise, considerăm oportun de a expune suplimentar următoarele:

3.1. Având în vedere că prin proiectul de Lege cu privire la reformarea Curții Supreme de Justiție și a organelor Procuraturii se urmărește scopul de a reforma competența instanței supreme din sistemului judecătoresc, apare necesitatea regândirii și instituirii unui sistem procedural penal modern, compatibil cu noile realități juridice.

Așa fiind, se impune elaborarea unei noi concepții cu privire la sistemul gradelor de jurisdicție în procesul de judecată a cauzelor penale, care să urmărească realizarea următoarele obiective:

a) simplificarea procedurilor de judecată, astfel încât să fie mai rapide și mai eficiente, respectiv, mai puțin costisitoare;

b) excluderea costurilor sociale și umane semnificative, traduse în consumul ridicat de resurse de timp și financiare;

c) stabilirea unui echilibru corespunzător între cerințele pentru o procedură de judecată rapidă și eficientă cu protejarea și asigurarea drepturilor procesuale ale persoanelor participante la procesul penal;

d) reducerea căilor ordinare de atac la anumite categorii de cauze penale;

e) instituirea admisibilității în principiu a apelului și a recursului ordinar declarat împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul;

f) compatibilizarea mijloacelor de probă sau a procedeelor probatorii în cazul rejudecării, odată ce au fost cercetate anterior în instanță;

g) responsabilizarea persoanelor competente pentru punerea în executare și, respectiv, executarea promptă și efectivă a pedepsei penale stabilite prin hotărâre definitivă, inclusiv celeritatea și integralitatea executării titlurilor executorii cu privire la acțiunile civile admise în procesul penal, etc.

 3.2. Pe această linie de gândire juridică, propunem concepția elaborată în rezultatul cercetării practico – științifice cu privire la sistemul gradelor de jurisdicție în procesul de judecată a cauzelor penale.

Această concepție prevede dublu grad de jurisdicție penală pentru majoritatea cauzelor penale: judecata în fond și judecata în recurs ordinar; totodată prevede calea ordinară de atac apelul împotriva hotărârilor instanțelor de apel – în cauzele privind infracțiunile deosebit de grave și cele excepțional de grave, judecate în procedură generală; la fel, sunt menținute și căile extraordinare de atac: recursul în anulare, revizuirea procesului penal și recursul în interesul Legii.

Pronunțându-ne în favoarea dublului grad de jurisdicție pentru majoritatea categoriilor de cauze penale, în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii prevăzute de articolul 16 Cod penal şi în dependenţă de procedura în care s-a judecat fondul cauzei, propunem ca cauzele pe infracţiuni uşoare, mai puţin grave și grave, precum şi cauzele judecate în procedura specială, să fie pasibile recursului ordinar conform procedurii ce reglementează recursul împotriva hotărârii judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul.

O asemenea formulă de judecare a cauzei penale, exprimată prin procedura de judecată în primă instanţă (capitolul III, titlul II, Partea specială a Codului de procedură penală) şi procedura de judecată în instanța de recurs ordinar (paragraful 2, secțiunea a 2-a, capitolul IV, titlul II, Partea specială a Codului de procedură penală), permite utilizarea rezonabilă și rațională a căilor ordinare de atac şi, respectiv, a controlului judecătoresc, astfel oferind satisfacţie totală principiilor fundamentale consfinţite în Constituţie şi în convenţiile internaţionale privind accesul liber la justiţie.

În cazul dat, recursul ordinar dobândește o valoare juridică semnificativă, asemănătoare cu cea a apelului, nefiind limitat la temeiurile de casare prevăzute în articolul 427 CPP, iar instanţa de recurs, fiind obligată să judece întreaga cauză, va verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, conform procedurii stabilite de articolele 447-451 CPP.

Tot odată, pentru infracțiunile deosebit de grave și cele excepțional de grave se păstrează toate cele trei grade de jurisdicție: judecata în primă instanță, în instanța de apel și în instanța de recurs.

3.3. Prin prisma concepției promovate, propunem următoarea structură a sistemului gradelor de jurisdicție penală:

a) Cauzele penale cu privire la infracțiunile ușoare, mai puțin grave, grave, deosebit de grave și excepțional de grave – prevăzute de Codul penal se judecă în primă instanță de judecătorii.

b) Sentințele pronunțate în cauzele cu privire la infracțiunile ușoare, mai puțin grave și grave, precum și cele pronunțate în procedură specială, se atacă cu recurs ordinar în termen de 15 zile de la pronunțare la Curtea de Apel din raza teritorială unde este situată judecătoria.

Completul din 2 judecători examinează admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, având competența să decidă motivat asupra inadmisibilității recursului în cazul în care se constată tardivitatea sau inadmisibilitatea, iar în celelalte cazuri – prin încheiere va dispune judecarea cauzei și va fixa data ședinței de judecată.

Admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul se va desfășura în procedura prevăzută la articolul 432 CPP.

În cazul în care se decide inadmisibilitatea recursului din motivul că se constată tardivitatea sau inadmisibilitatea, decizia este pasibilă recursului în anulare în termen de 1(una) lună de la pronunțare.

Judecarea cauzei în recurs se efectuează de completul format din 3 judecători, inclusiv cei care au examinat admisibilitatea recursului, și se va desfășura în procedura prevăzută la paragraful 2, secţiunea a 2-a, capitolul IV, titlul II, Partea specială a Codului de procedură penală, care reglementează judecata în recurs ordinar împotriva hotărârii pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul.

Decizia instanţei de recurs ordinar, pronunţată la judecarea cauzelor cu privire la infracţiunile uşoare, mai puţin grave și grave, este definitivă, susceptibilă de a fi pusă în executare și poate fi atacată cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie.

c) Sentinţele pronunţate în cauzele cu privire la infracţiunile deosebit de grave și excepţional de grave se atacă cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare la Curtea de Apel din raza teritorială unde este situată judecătoria.

Completul din 2 judecători va examina admisibilitatea în principiu a apelului, având competența să decidă motivat asupra inadmisibilității apelului în cazul în care se constată tardivitatea sau inadmisibilitatea, iar în celelalte cazuri – prin încheiere va dispune judecarea cauzei și va fixa data ședinței de judecată.

Judecarea cauzei în apel se efectuează de completul format din 3 judecători, inclusiv cei care au examinat admisibilitatea apelului, și se va desfășura în procedura prevăzută la secţiunea 1, capitolul IV, titlul II, Partea specială a Codului de procedură penală, care reglementează apelul.

Decizia instanţei de apel nu este executorie și poate fi atacată în termen de 15 zile cu recurs ordinar la Curea Supremă de Justiţie. Recursul ordinar se depune la Curtea de Apel, care după expirarea termenului de redactare a deciziei pronunţate, în cel mult 5 zile, va trimite dosarul la Curtea Supremă de Justiţie.

Curtea Supremă de Justiţie judecă recursul împotriva deciziei instanței de apel în procedura prevăzută la paragraful 1, secţiunea a 2-a, capitolul IV, titlul II, Partea specială a Codului de procedură penală.

Decizia instanței de recurs ordinar, pronunțată în cauzele cu privire la infracțiunile deosebit de grave și excepțional de grave, este definitivă, susceptibilă de a fi pusă în executare și poate fi atacată cu recurs în anulare la Plenul Curții Supreme de Justiție.

 

4. Din perspectiva propunerilor înaintate, pledăm pentru menținerea colegiilor specializate în materie penală în instanțele judecătorești, inclusiv și la Curtea Supremă de Justiție. Or, studiul doctrinei dreptului procesual penal din sistemul intern și din sistemele europene avansate, precum și examinarea jurisprudenței naționale și CtEDO, conduc la concluzia certă că specializarea la judecarea cauzelor constituie un element important și un avantaj esențial pentru exercitarea și consolidarea actului de justiție.

Structura actuală a Curții Supreme de Justiție este viabilă pentru practica judiciară, sub aspectul că cauzele penale se judecă de Colegiul penal, motiv pentru care se impun cercetări practico – științifice și discuții profesionale constructive la această dimensiune legislativă, bazate pe experiențe comparative pozitive și orientate către efectele favorabile a reformei judiciare.

 

 * * *

În consecință, susținând eforturile Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției de a mobiliza și propulsa corelația și conlucrarea cu persoanele interesate în desfășurarea acțiunilor comune pentru eficientizarea și consolidarea actului de justiție penală, Vă adresăm respectuos opinia asupra proiectului de Lege cu privire la reformarea Curții Supreme de Justiție și a organelor Procuraturii (compartimentul ce vizează modificările la Codul de procedură penală).

 

Cu deosebită considerație,
Sergiu Furdui, judecător la Curtea de Apel Chișinău,
doctor în drept, conferențiar universitar.

18.09.2019