Demers practico – științific cu  privire la concepția referitoare la HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ CONTRAVENŢIONALĂ

1. Jurisprudența națională reclamă acest demers practico – științific, or calitatea hotărârii judecătorești pronunțată în cauza contravenţională influențează substanțial valoarea actului de justiţie contravenţională.

Manifestând respect față de dreptul judecătorului de a acționa în conformitate cu propria convingere la redactarea hotărârii judecătorești, problemele semnalizate de practica judiciară impun reevaluarea aceastei activități importante pentru actul de justiție, motiv pentru care propun să fie elaborată o nouă concepţie referitoare la hotărârea judecătorească contravenţională.

2. Hotărârea judecătoreasca contravenţională, în accepţiune generală, prin prisma prevederilor articolelor 458 alin.(2), 460, 462,473, 477, 479 şi 480 Cod contravenţional, se clasifică în următoarele categorii:

a) încheierea pronunţată de instanţa de judecată prin care sunt soluţionate:
— chestiunile legate de cererile şi demersurile înaintate în şedinţa de judecată, precum şi de alte probleme semnalizate în cursul procesului de judecată;
— chestiunile legate de explicarea suspiciunilor şi neclarităţilor la executarea sancţiunii contravenţionale, precum şi de alte probleme ce vizează executarea hotărârii judecătoreşti;
b) hotărârea pronunţată de instanţa de fond prin care, în deliberare, sunt soluţionate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei judecate;
c) decizia pronunţată de instanţa de recurs prin care sunt soluţionate chestiunile de drept supuse controlului judiciar la verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate;
d) hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire prin care sunt revizuite deciziile şi hotărârile irevocabile în cazurile prevăzute la articolul 475 alin.(2) Cod contravenţional.

3. Potrivit Raportului statistic, în anul 2018 Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău, fiind sesizat cu 4436 recursuri declarate împotriva hotărârilor contravenţionale pronunţate de judecătorii, a judecat 4198 recursuri, dintre care 1171 au fost admise, fiind casate hotărârile atacate cu: a) pronunţarea unei noi hotărâri în 104 cauze şi b) dispunerea rejudecării cauzei în 1067 cauze, iar în 3027 cauze a fost menţinută hotărârea instanţei de fond.

Numărul cauzelor contravenţionale soluţionate în anul 2018 reprezintă o creştere cu 485 cauze faţă de numărul celor soluţionate în anul 2017 (3711 cauze). Media anuală 2018 ce i a revenit unui judecător desemnat pentru judecarea recursurilor împotriva hotărârilor contravenţionale este de 699 cauze, care, la fel, este mai mare decât cea din anul 2017 ( 618 cauze).
Analizând datele statistice menţionate în raport cu temeiurile de drept puse la baza soluţiilor de casare a hotărârilor judecătoreşti atacate cu recurs contravenţional, se observă că una din cauzele principale ce a condus la soluţia prevăzută la articolul 473 alin.(2) Cod contravenţional este calitatea insuficientă a redactării hotărârii contravenţionale pronunţate de instanţa de fond.

4. În contextul analizei efectuate cu privire la cauzele contravenționale judecate, urmărind scopul de a perfecționa și, respectiv, a îmbunătăți activitatea judecătorească la redactarea hotărârii pronunțate, pledez pentru o nouă concepție, bazată pe următoarele principii:

a) textul hotărârii se elaborează de judecător în limba de stat;
b) textul hotărârii se elaborează în limbajul, ortografia şi punctuaţia cu caracter juridic, conform tehnicii judiciare şi normelor limbii literare;
c) textul hotărârii cuprinde cuvinte, expresii şi termeni de circulaţie juridică, precum şi de altă circulaţie restrânsă, din domeniul aplicat;
d) textul hotărârii cuprinde prevederi din legislaţie, din jurisprudenţă şi din doctrină, care nu se reproduc, dar se face trimitere la ele prin interpretare judiciară;
e) textul hotărârii cuprinde soluţia adoptată, formulată exact şi precis în corespundere cu prevederile legii;
f) textul hotărârii este transparent, public şi accesibil.

Urmarea a principiilor enunţate, textului hotărârii judecătoreşti contravenţionale se expune conform următoarelor reguli:

a) considerentele şi concluziile sunt expuse coerent, consecvent şi echilibrat;
b) fraza se construieşte conform normelor gramaticale, astfel încât să exprime corect, concis şi fără echivoc ideea, să fie înţeleasă uşor de orice subiect interesat; într o frază este exprimată o singură idee;
c) se utilizează termeni adecvaţi, compatibili cu cei utilizaţi în legislaţia naţională şi cea internaţională;
d) noţiunea nu se redă prin definiţia ei sau printr o frazeologie, ci prin termenul respectiv;
e) terminologia utilizată este constantă şi uniformă ca şi în celelalte hotărâri judecătoreşti; se va utiliza unul şi acelaşi termen dacă este corect, iar folosirea lui repetată exclude confuzia;
f) neologismele se folosesc numai dacă sânt de largă circulaţie;
g) se evită tautologiile juridice, precum şi folosirea regionalismelor, a cuvintelor şi expresiilor nefuncţionale, idiomatice, neutilizabile şi/sau cu sens ambiguu;
h) se respectă cu stricteţe regulile de ortografie şi punctuaţie.

5. Un aspect important al concepției constituie motivarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauza contravenţională, de vreme ce motivarea propriu-zisă produce un impact decisiv asupra soluţiei adoptate de instanţa de judecată. Or, motivarea hotărârii judecătoreşti contravenţionale presupune: aprecierea probelor cercetate în şedinţa de judecată cu stabilirea stării de fapt şi de drept în cauză; expunerea faptei constatate, vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei trase la răspundere contravenţională; interpretarea judiciară a normelor de drept aplicabile în cauză; calificarea contravenţiei şi alegerea soluţiei legale la rezolvarea speţei deduse judecăţii. Totodată, această motivare trebuie axată pe examinarea capetelor de acuzare si a mijloacelor de apărare, astfel încât sa se asigure că poziţia susţinută de partea procesuală este apreciată în modul cuvenit de instanţă.
Obligaţia instanţei de a și motiva hotărârea pronunţată nu trebuie înţeleasa ca necesitând un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat în sprijinul unui interes procesual, ci de a se pronunţa, în mod separat, asupra motivelor invocate de părţile procesului contravenţional şi, ca și consecinţă, să domine un echilibru judicios intre temeiurile de fapt şi de drept care au dus la soluţia adoptată. Altfel spus, ea nu trebuie neapărat sa fie înşiruită pe zeci de foi, aşa după cum se obişnuieşte uneori, ci trebuie relevată concis şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, concluziile fiind laconice şi coerente, astfel încât conţinutul hotărârii judecătoreşti contravenţionale să fie expus într o consecutivitate logică si buna înţelegere, lipsit de ambiguităţi si de contradicţii.
În această ordine de idei, urmează a fi revăzută modalitatea de expunere a declaraţiilor făptuitorului, părţii vătămate şi martorilor, fără ca să fie reproduse detaliat în conţinutul hotărârii, ci numai să fie analizate, din punct de vedere juridic, şi apreciate, ca probe; la fel, necesită a fi revăzută şi modalitatea de expunere a concluziilor asupra chestiunilor soluţionate, dat fiind neinspirată practica de reproducere integrală a textelor de lege, de convenţii şi tratate internaţionale, a dispoziţiilor din hotărârile explicative ori din recomandările CSJ, a pasajelor din lucrările ştiinţifice, sau de preluare automată a concluziilor cu caracter general şi abstract din alte hotărâri judecătoreşti, etc.
Pe această linie de idei, necesită a fi cizelată expunerea concluziilor pe marginea aprecierii probelor, astfel încât ele să fie concise şi cuprinzătoare, or întinderea exagerată a considerentelor instanţei, cu un conţinut vag, steril şi irelevant, provoacă neclarităţi şi ambiguităţi, ce conduc la nemotivarea hotărârii judecătoreşti.

6. Un alt aspect al concepției privește interpretarea şi aplicarea legii la judecarea cauzei contravenţionale, în acest sens, pronunțându-ne pentru reglementarea procesului respectiv în forma raţionamentului deductiv la redactarea hotărârii judecătoreşti:

a) stabilirea stării de fapt;
b) evaluarea şi aprecierea probelor prezentate de părţi;
c) alegerea şi interpretarea normei de drept aplicabile în speţă;
d) calificarea contravenţiei prin determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile comise şi semnele componenţei de contravenţie, prevăzute de norma specială contravenţională;
e) stabilirea sancţiunii în baza circumstanţelor atenuante şi/sau agravante constatate;
f) stabilirea şi enunţarea concretă şi precisă a soluţiei legale reclamată de caz.

7. În context, se impune și reevaluarea activității de redactare a deciziei instanţei de recurs.
În cazul în care este menținută hotărârea contravenţională atacată, decizia instanței de recurs trebuie să conțină, în principal, temeiurile de drept ce au condus la aprecierea legalității soluției date de instanța de fond .
Potrivit jurisprudenţei CtEDO, în cazul în care se menţine hotărârea atacată, nu se mai impune o reevaluare a conţinutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosinţă soluţia dată de instanţa de fond. Or, faptul că instanța de recurs nu a răspuns la un motiv nesemnificativ și/sau neargumentat, fără trimitere la o probă, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătorești.
În cazul în care instanţa de fond şi a motivat hotărârea adoptată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzaţie, pentru a permite părţilor să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, instanţa de recurs poate, în principiu, să se mulţumească de a relua motivele jurisdicţiei de primă instanţă (Hotărârile CtEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei).
Totodată, în cazul în care se pronunţă o nouă hotărâre, decizia instanţei de recurs trebuie să fie motivată, prin prisma procesului de evaluare şi apreciere a probelor prezentate de părţi, iar în cazul sancţionării făptuitorului, — şi cercetării directe şi nemijlocite a probelor acuzării, în raport cu starea de fapt constatată, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Odată ce nu este susceptibilă căilor de atac, decizia instanţei de recurs privind casarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei la aceeaşi instanţă judecătorească, are o semnificaţie deosebită, sub aspectul motivării. Or, pentru instanţa de rejudecate, nu sunt atât de relevante dispoziţiile cu privire la istoricul cauzei contravenţionale în procedurile anterioare, textele de lege şi conţinutul jurisprudenţei internaţionale aplicate, după cum se obişnuieşte, pe cât sunt de importante temeiurile de fapt şi de drept care au dus la soluţia prevăzută la articolul 473 alin.(1), pct.2), lit. c) Cod contravenţional, astfel încât hotărârea instanţei de recurs necesită, în principal, să cuprindă clar temeiul de casare, prevăzut la articolul 466 Cod contravenţional, dezvoltat cu argumente solide, precum şi indicaţiile concrete şi precise care urmează a fi îndeplinite la rejudecarea cauzei contravenţionale în instanţa de fond.
În această ordine de idei, se impune de sporit exigențele față de cererea de recurs, sub aspectul calitativ al motivării, în special, când este înaintată de avocat. Motivele invocate de recurent trebuie să fie clare, neambigue și rezonabil structurate, iar soluția solicitată să fie lipsită de lacune și contradicții.

8. Din perspectiva concepţiei, propunem măsuri, sub aspect normativ, în vederea soluționării problemelor de drept ce vizează hotărârea judecătorească contravenţională, optând pentru următoarea clasificare:

1) sentinţă privind sancţionarea persoanei vinovate de comiterea contravenţiei, sau privind încetarea procesului contravenţional, sau privind examinarea contestaţiei împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenţionale — de către instanţa de fond;
2) decizie privind judecarea recursului sau privind cererea de revizuire — de către instanţa de recurs şi de către cea de revizuire a procesului contravenţional.
3) încheiere privind soluţionarea cererilor şi demersurilor înaintate în cursul procesului contravenţional de judecată. — de către instanţa de judecată.

În context, cu titlu de lege ferenda, proiectul Codului de procedură contravenţională elaborat, cuprinde noi norme procedurale ce reglementează hotărârea judecătorească contravenţională — proiect de lege publicat în cartea „Aportul practico–ştiinţific la Dreptul contravenţional“, lansată la Masa Rotundă cu genericul „ În memoriam Tudor Roșca – primul rector (comandant) al Academiei Naționale de Poliție a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova „ Ștefan cel Mare”, desfășurată la 29 mai 2019 în sala de conferințe a instituției respective.

9. Din perspectiva concepţiei, sub aspect jurisprudenţial, pledăm pentru adoptarea unei hotărârii explicative sau a unei recomandări cu privire la hotărârea judecătorească contravenţională.
În context, menţionăm că practica judiciară cu privire la hotărârea contravenţională este neomogenă şi neunitară, dat fiind că cauzele contravenţionale sunt judecate prin hotărâri definitive şi irevocabile date de curţile de apel, ca instanţe de recurs, fapt ce creează o situaţie total diferită în raport cu cauzele penale, civile, administrative, care se soluţionează în recurs de Curtea Supremă de Justiţie, unica instanţă supremă în sistemul judecătoresc.
În temeiul articolelor (2) lit. e) şi (16) lit. c) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, una din competențele de bază, de care dispune instanţa supremă, este adoptarea hotărârii explicative în chestiunile de practică judiciară a aplicării uniforme a legislaţiei. În activitatea sa de exercitare a atribuțiilor prevăzute de lege, Curtea Supremă de Justiţie contribuie esenţial la soluţionarea multiplelor chestiuni legate de practica judiciară cu privire la interpretarea judiciară şi aplicarea unitară şi uniformă a legislaţiei, adoptând, în acest sens, hotărâri explicative cu caracter de recomandare pentru instanţele de judecată.
Iată de ce, o hotărâre explicativă cu privire la hotărârea judecătorească contravenţională este impetuos necesară, bazată pe o serioasă şi temeinică documentare ştiinţifică, legislativă şi judiciară, cu respectarea şi aplicarea procedeelor, metodelor, principiilor şi tehnicii juridice adecvate.

10. Din perspectiva concepţiei, sub aspect educațional -profesional, pledăm pentru restabilirea disciplinelor didactice ce vizează dreptul contravenţional la instruirea iniţială a audienţilor Institutului Naţional al Justiţiei — candidaţi la funcţiile de judecător şi de procuror, precum şi restabilirea tematicii cu privire judecarea cauzelor contravenţionale la instruirea continuă a judecătorilor în exerciţiu.
Urmărind desfăşurarea acestui proces în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei, inclusiv şi participând în calitate de audient la instruirea continuă, în ultimii trei ani se observă tendinţa de a diminua importanţa disciplinelor ce vizează materia contravenţională pentru cursurile de formare iniţială şi continuă a judecătorilor.
În Planul de formare iniţială a candidaţilor la funcţia de judecător şi de procuror pe perioada 01.10.2016—31.03.2018 aceste discipline nu se mai regăsesc în postură autonomă, nefiind prevăzute nici ca curs fundamental, nici ca curs de specializare, spre deosebire de planurile similare anterioare.
La fel, este umbrită tematica cu privire la examinarea cauzelor contravenţionale în Planurile anuale de formare continuă a judecătorilor şi procurorilor, nefiind prevăzute subiectele necesare studiului respectiv pentru formarea judiciară.
Altfel spus, spre deosebire de structura modulară utilizată până la 01.10.2016, structura respectivă prezentă la INJ nu presupune studierea fundamentală a disciplinelor legate de materia contravenţiilor şi nici studierea jurisprudenţei în vederea identificării şi soluţionării problemelor de drept cu care se confruntă instanţa la judecarea cauzelor contravenţionale.
Remarcăm că o parte componentă a planurilor de formare iniţială şi continuă, începând cu data funcţionării INJ — 01.09. 2007 şi până la data de 30.09.2016, au constituit disciplinele ce vizează dreptul contravenţional, care, pe bună dreptate, s au bucurat de atenţia cuvenită din partea factorilor decizionali şi, respectiv, de interesul deosebit din partea destinatarilor. Aceste planuri au beneficiat de o expertizare valoroasă din partea Consiliului Europei în cadrul Programului Comun al Consiliului Europei şi Comisiei Europene privind sporirea independenţei, transparenţei şi eficienţei justiţiei în Republica Moldova, fiind însoţite de curriculum urile şi suporturile de curs elaborate, precum şi de lucrări practico–ştiinţifice de o valoare certă în domeniul dreptului contravenţional.
Acest volum apreciabil de lucru efectuat în sprijinul formării profesionale iniţiale şi continue, de rând cu faptul că reprezintă costuri sociale şi umane semnificative estimate la consumul mare de energie intelectuală, de resurse de timp şi financiare, constituie o sursă temeinică de cunoaştere şi înţelegere, de interpretare şi aplicare a normelor contravenţionale, astfel, prin tematica, conţinutul şi structura lor, cu referire la legislaţie şi la practica judiciară, la jurisprudenţa CtEDO, oferă cunoştinţe profunde şi abilităţi necesare atât pentru audienţii INJ, cât şi pentru judecători.
În contextul dat, reiterăm demersul practico–ştiinţific cu privire la „Dreptul contravenţional“, ca discipline autonome în cadrul INJ, înaintat la 30 octombrie 2017, reamintind că demersul respectiv nr. 5283 din 31 octombrie 2017 a fost aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
În scrisoarea nr.3256 din 15.11.2017, semnată de doamna Nina Cernat, Preşedinte interimar al Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la acest demers, se comunică: „…Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr.947 din 19 iulie 1995 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, va veni cu propunerea către Consiliul Institutului Naţional de Justiţie privind restabilirea disciplinelor ce vizează „Dreptul contravenţional“ în Planul de formare iniţială a candidaţilor la funcţia de judecător în cadrul Institutului Naţional de Justiţie“.
Cu regret, până în prezent nu s a acordat deplină eficienţă propunerii CSM menţionate, dat fiind că nu este soluţionată integral de INJ. Or, includerea în Planul de formare iniţială pentru anii 2017—2019 a modulului „Examinarea în primă instanţă a pricinilor civile şi contravenţionale“ nu este o soluţie fericită, de vreme ce materia contravenţională este total diferită de materia civilă, după natura juridică, după conţinutul normativ de reglementare, după subiecţii şi obiectul raporturilor juridice, după procedura de judecare etc.
În acest sens, relevantă este jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, ce vizează hotărârile contra R. Moldova: Hotărârea Ziliberbeg c. Moldovei din 01 februarie 2005; Hotărârea Guţu c. Moldovei din 7 iunie 2007; Hotărârea Russu c. Moldovei din15 august 2008; Hotărârea Hyde Park c. Moldovei din 7 aprilie 2009; Hotărârea Masaev c. Moldovei din12 mai 2009; Hotărârea Fomin c. Moldovei din 11 octombrie 2011; Hotărârea Brega şi alţii c. Moldovei din 24 decembrie 2012. Înalta Curte de la Strasbourg a statuat că contravenţia, ca faptă prejudiciabilă, întră în sfera noţiunii de „materie penală“, fiind plasată în domeniul legislativ şi jurisprudenţial extra penal — contravenţional.
Salutând Hotărârea CSM nr. 76/4 din 26 februarie 2019 „Privind delegarea unor judecători pentru participare în calitate de formatori la seminarele „Metodologia întocmirii actelor procedurale penale şi contravenţionale“, considerăm necesară a dezvolta această acţiune în cadrul INJ, în sensul de a fi ramificată şi, respectiv, de a oferi autonomie studiului „Metodologia întocmirii actelor procedurale contravenţionale“, precum şi de a organiza seminare atât pentru asistenţi judiciari şi grefieri, cât şi pentru judecători.
În context, în susţinerea propunerii cu privire la restabilirea disciplinelor ce vizează dreptul contravenţional în Planul modular de formare continuă a judecătorilor şi procurorilor pentru anul 2019, exprimând dezacordul cu motivele invocate în scrisoarea nr. 730—INJ din 20.12.2017, semnată de doamna Diana Scobioală, Director INJ, potrivit cărora „… această tematică coraportată la alte domenii specifice de instruire a fost mai puţin solicitată de destinatarii instruirii continue, fapt care a determinat includerea în Plan a altor subiecte, ponderea cărora, potrivit aceluiaşi Raport de determinare a necesităţilor de formare continuă a judecătorilor şi procurorilor, a fost mai mare.“
Or, jurisprudenţa naţională şi cea convenţională nu prevede criterii pentru delimitarea, sub aspect de importanţă şi necesitate de aplicare practico–ştiinţifică, a materiei contravenţionale de materia penală, civilă, economică, administrativă, etc. Totodată, statistica judiciară demonstrează că numărul cauzelor contravenţionale aflate pe rolul instanţei judecătoreşti: de fond sau de recurs, este cel mai mare în raport cu alte categorii de cauze, iar ponderea problemelor de drept contravenţional cu care se confruntă instanţa de judecată nu este mai redusă decât cea a problemelor ivite la judecarea cauzelor penale, civile, economice, administrative.
Din practica de judecător şi formator la INJ, în cunoştinţă de cauză afirm că în perioada 2007—2016, în cadrul procesului de instruire continuă, tematica cu privire la materia contravenţională se bucura de un interes enorm şi sporit în rândurile judecătorilor şi procurorilor, interes profesional care se menţine până în prezent.
Astfel, sunt mult aşteptate şi binevenite seminarele cu tematică contravenţională: „Examinarea problemelor de drept cu care se confruntă instanţa de fond la judecarea cauzelor contravenţionale“; „Examinarea problemelor de drept cu care se confruntă instanţa de recurs la judecarea cauzelor contravenţionale“; „Examinarea problemelor de drept cu care se confruntă instanţa de revizuire la judecarea cauzelor contravenţionale“; „Practica judiciară cu privire la judecarea cauzelor contravenţionale, prin prisma jurisprudenţei CtEDO în hotărârile contra R. Moldova“; „Practica judiciară cu privire la judecarea cauzelor contravenţionale prin prisma hotărârilor Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a unor norme din Codul contravenţional“; „Cu privire la redactarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauza contravenţională“ şi altele.
Fiind pus accentul pe un domeniu prioritar stabilit prin politici juridice strategice şi prin dinamica procesului legislativ, jurisprudenţei naţionale şi celei a CtEDO, în sistemul instruirii profesionale în cadrul INJ disciplinele de drept contravenţional trebuie să ocupe locul cuvenit, alături de disciplinele de drept penal, civil, administrativ etc. Este necesar de conştientizat că în sistemul de drept al R. Moldova, dreptul contravenţional este constituit ca ramură de drept, ca lege contravenţională, ca jurisprudenţă contravenţională şi ca ştiinţă juridică.
Or, absenţa unui suport metodologic important şi substanţial pentru candidaţii la funcţia de judecător, precum şi pentru judecătorii în exerciţiu, afectează grav procesul de iniţiere şi implementare a standardelor educaţionale privind formarea şi dezvoltarea calităţilor şi capacităţilor profesionale în cadrul INJ.
Prin urmare, se impun măsuri eficiente în sistemul profesional judiciar de redresare a situaţiei create artificial, de vreme ce disciplinele: „Administrarea cauzelor contravenţionale“, „Metodologia redactării hotărârii judecătoreşti contravenţionale“ şi „Simulări de procese contravenţionale“ nu constituie cursuri modulare separate în cadrul INJ.
Problemele cu privire la instruirea juridică în domeniul contravenţiilor este semnalizată şi de domnul Mihai Poalelungi, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar, Preşedintele Curţii Constituţionale în prefaţă la cartea „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, relevante fiind considerentele expuse: „Deşi se pare că nu i se acordă tot timpul atenţia cuvenită în învăţământul juridic, domeniul contravenţiilor prezintă o importanţă deosebită mai ales din perspectiva Convenţiei Europene a Dreptului Omului…“
Urmare a acestei situaţii triste, şi cu acest prilej reiterăm demersul adresat anterior cu privire la restabilirea disciplinelor didactice şi tematici ce vizează dreptul contravenţional în cadrul procesului educaţional de formare iniţială a candidaţilor la funcţia de judecător şi de formare continuă a judecătorilor.
***
Dimensiunea aspectelor relevate supra, așezate, în principal, sub semnul elaborării unei noi concepții referitoare la hotărârea judecătorească contravenţională, jalonează prezentul demers practico – științific pe care, cu deosebit respect, este adresat: Consiliului Superior al Magistraturii, organul de autoadministrare judecătorească, Curții Supreme de Justiție, instanța judecătorească supremă și Consiliului Institutului Naţional al Justiţiei, organul suprem de conducere a Institutului Naţional al Justiţiei.

                                                                                                                                                     05 iunie 2019
Sergiu Furdui, judecător la Curtea de Apel Chișinău, doctor în drept, conferențiar universitar.