Către  Consiliului Superior al Magistraturii și Asociația Judecătorilor din Republica Moldova, SESIZARE

În fapt, pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a aflat cauza de contencios administrativ (dosar nr.XXX; XXXXX) intentată la cererea de chemare în judecată depusă de XXX împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoană terță XXX, privind contestarea deciziei Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 60 din 04 martie 2019.

În speță, reclamantul a contestat actul administrativ prin care autoritatea publică pârâtă a  dispus constatarea faptului încălcării de către XXX a prevederilor art.4 alin.(1) lit.a)-c) și art.5 alin.(5) ale Legii privind protecția datelor cu caracter personal, la prelucrarea datelor cu caracter personal ce vizează cet.XXX, în partea ce ține de publicarea datelor cu caracter personal în internet. S-a dispus ștergerea de către XXXX a postărilor distribuite spre acces nerestricționat, ce conțin date cu caracter personal ce vizează cet.XXX, în special din rețelele Facebook și Youtube.

Prin decizia nr.60 din 04 ianuarie 2019, autoritatea publică a reținut în sarcina reclamantului XXX încălcarea prevederilor menționate supra, reieșind din faptul că înregistrările cuprind gestul de dezbrăcare a mantiei, ingerință neadmisă în spațiul personal.

Actul administrativ individual a fost contestat de reclamant în ordinea contenciosului administrativ, iar în conformitate cu prevederile art.219 alin.(1) din Codul administrativ, instanţa de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declaraţiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanţi.

Alin.(2) al aceluiași articol prevede că, instanţa de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greşelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete şi pentru depunerea tuturor declaraţiilor necesare constatării şi aprecierii stării de fapt. Instanţa de judecată indică asupra aspectelor de fapt şi de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanţii la proces.

Avînd în vedere obiectul acțiunii, specificul litigiului și în special concluziile autorității publice referitor la circumstanțele care au dictat constatarea ingerinței în spațiul personal prin faptul de înregistrare a gestului de dezbrăcare a mantiei, instanța de judecată în mod imperativ urma să cerceteze și să elucideze fără loc de interpretări aspectul în cauză, care constituie cheia soluționării litigiului.

În mod evident urma a fi elucidat faptul dacă, dincolo de „gestul de dezbrăcare a mantiei”, nu au fost înregistrate și difuzate publicului secvențe în care persoana dată apare într-o ținută necorespunzătoare (nudă/dezbrăcată), motiv pentru care în ședință s-a insistat asupra aspectului dat.

În primul rînd urma să explice acest aspect reprezentantul autorității publice care, anume după vizionarea înregistrării în cauză a constatat faptul că înregistrările cuprind gestul de dezbrăcare a mantiei, ingerință neadmisă în spațiul personal.

La fel, acest aspect urma să fie explicat și de persoana terță care nemijlocit a sesizat Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal privind ingerința în viața personală.

La 31 ianuarie 2020 a fost pronunțată hotărîrea instanței de fond, prin care s-a admis acțiunea de contencios și s-a anulat ca ilegală decizia nr.60, emisă de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal la 04 martie 2019, în cadrul examinării petiției cu nr.P.A.-09/19 din 04 ianuarie 2019.

Deși persoana terță, XXX, care s-a confirmat a fi și XXX, a participat la examinarea cauzei, dînsa a evitat să înainteze în ședința de judecată careva obiecții asupra acțiunilor președintelui ședinței de judecată pentru consemnarea acestora în procesul-verbal al ședinței de judecată, însă, abia după ce a aflat soluția instanței de judecată asupra fondului, la data de 21 februarie 2020 a depus o plîngere la  Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, prin care a pretins că a fost supusă discriminării pe criteriul de sex (deoarece este femeie) și pe criteriul social (deoarece este XXX).

Mai mult ca atît, dînsa insistă că a fost hărțuită în ședința de judecată „unde erau 6 participanți, dintre care 5 erau de sex masculin” și susține că i-a fost încălcat dreptul la egalitate.

La 09 martie 2020 am fost informat de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității despre plîngerea în cauză, am fost atenționat să prezint în termen de 10 zile Consiliului opinia și probele care ar dovedi că cele invocate în plîngere nu constituie hărțuire. S-a adus la cunoștință că neprezentarea informației va fi sancționată contravențional și că se va informa opinia publică despre necolaborarea pe acest dosar.

La 10 martie 2020, prin intermediul poștei electronice, am informat Consiliul despre cauza de contencios examinată supra și am expediat și textul hotărîrii motivate.

La 18 martie 2020 am fost informat despre faptul că plîngerea persoanei terțe XXX urmează a fi examinată la 01 aprilie 2020, în lipsa părților.

Ulterior, ca urmare a situație epidemiologice din Republica Moldova și în legătură cu instituirea stării de urgență, examinarea cauzei a fost amânată, fiind stabilită examinarea plîngerii pentru data de 28 mai 2020.

În acest sens, aduc la cunoștința Consiliului Superior al Magistraturii că acțiunile  Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității reprezintă o ingerință crasă în procesul de înfăptuire a justiției.

În esență, Consiliul își arogă atribuții care nu îi sunt atribuite prin Lege și urmărește să dea apreciere acțiunilor instanței de judecată, modului în care au fost cercetat fondul cauzei și să decidă care aspecte trebuie cercetate și care nu.

Mai mult ca atît, se insistă asupra faptului că judecătorul (în speță instanța de judecată a cercetat cauza, a adresat întrebări) să-și justifice propriile sale acțiuni, iar Consiliul în calitate de tribunal ad-hoc să intervină în actul de justiție.

Soluția dată de instanța de judecată poate fi contestată, iar aprecierea legalității și temeiniciei este de competența instanțelor de judecată ierarhic superioare.

Totodată, comportamentul și acțiunile judecătorul sunt obiectul examinării organelor specializare al Consiliului Superior al Magistraturii.

Este regretabil, că unii justițiabili, care se consideră „selecți”, prin intermediul și cu implicarea directă a unei autorități publice urmăresc să intervină în procesul de înfăptuire a justiției și să submineze independența autorității judecătorești, să obțină soluții favorabile.

În acest sens, solicit, în mod respectuos, garantului independenţei autorităţii judecătoreşti intervenția, în vederea excluderii imixtiunii factorilor externi în procesul de înfăptuire a justiției.

22 mai 2020

Paniș Alexei,
judecător al Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani